joi, 23 octombrie 2008

eveniment cultural,yes,primiti si o bere pe gratis


DOCUMENTARY MONDAYS
un eveniment Centrul Ceh sustinut de Pilsner Urquell



WANDERSPLITTER
Germania 2007, 96 min
Regie: Christoph Hubner
VO germana / Subtitrari in engleza

Un film prezentat in colaborare cu Goethe Institut

In prezenta documentaristilor Christoph Hubner si Gabriele Voss

Wandersplitter sunt schije ratacite. Ele ajung in corp, ranindu-l, sunt greu de localizat, produc o durere latenta si se deplaseaza catre inima, unde, daca vor ajunge, vor duce la moarte. Aceasta imagine ii apartine lui Thomas Harlan, a carui viata si gandire sunt redate in acest film de lung-metraj cu ajutorul unor fragmente de diferite lungimi. Thomas Harlan este autor, producator de filme, aventurier si vanator de nazisti. El vorbeste, spune povesti, sta pe ganduri, se intrerupe. Astfel se naste un film: o calatorie prin Moscova, o intalnire cu Hitler, „limba ca o catedrala“, reabilitarea criminalilor de razboi, actiuni de protest si relatia cu tatal sau, Veit Harlan, regizorul filmului antisemit Jud Sub. Limbajul lui Thomas Harlan ne face sa vedem cum functioneaza memoria – in mod discontinuu, cu dispozitii diferite si fluctuatii de ton, cu multe inceputuri, intreruperi, uitari si adaugiri.

Cu filmul „Wandersplitter“ Goethe-Institut Bucuresti isi incepe proiectul „Trasee ale memoriei“, care va fi continuat si in anul urmator, si care va pune accent in special pe prelucrarea filmica a trecutului si prezentului. Gabriele Voss: „De fapt, pentru memorie si amintire nu exista o durata despre care se poate spune: aceasta se potriveste. De aceea nu exista nici o durata, despre care s-ar putea spune ca nu se potriveste. Ce este frumos la memorie este ca se misca libera in timp, ca apare si dispare cateodata fulgerator, dar ca alteori ne poate tine preocupati nopti la rand. Amintirea si povestirea dureaza o viata intreaga, nu se vor incheia niciodata.“


http://www.czech-it.ro/?p=615

marți, 21 octombrie 2008

despre tot


















Odata am ucis o vrabie,am tras cu prast
ia si am lovit-o.Mai tarziu m-am indragostit
de o fata pe care intr-o zi a lovit-o un tractor si a omorat-o.In clipa aia a venit langa mine un prieten care mi-a spus ca nu merita sa plangi pentru o pasarica.
Apoi m-am gandit ca piatra si tractorul sunt egale,amandoua au aceeasi valoare distructiva,eu si soferul avem la fel,aceeasi valoare distructiva.E normal sa sufar,am pierdut pe cineva drag.Gandul mi-a luat-o undeva in sus,sunt in nori,e super tare senzatia.Ma uit in jos si imi dau seama dintr-o perspectiva dilatata ca de fapt prin prisma intamplarilor am ajuns in echilibru cu universul.Vreau mai mult,nu vreau sa fiu in prelungiri la egalitate cu el.Astfel imi fac doua liste.
Prima cu ce am:un caine,un prieten bun,un prieten rau,un imprumut pentru studii si parinti. A doua cu ce nu am:o minge,o iubita,bicicleta si planuri de viitor.
Ma entuziasmez,sunt euforic,am mai multe lucruri decat nu am.Am castigat loviturile de la 11 metri si simt ca am 20 000 de mii de prieteni care se bucura.Sunt fericit.Ma duc cu prietenul meu de pe lista sa bem bere.

primul capitol din cartea mea,hahahaha

Am emotii,liniste.Primul articol e o introducere,cam despre ce vreau sa scriu si un mic rezumat a ceea ce scriu.Dar cum ideile o sa vina destul de des si o sa fie schimbatoare ma vad nevoit sa declar ca introducerea asta o sa fie una mincinoasa.Ma simt legat spiritual de bizonu in acest moment.Vreau sa bagati comment-uri cu cele mai adevarate(deep) ganduri pe care le-ati avut in cel mai intaltator moment spiritual.Daca ar fi sa ne alegem animalul in care am vrea sa ne transformam,as vrea sa fiu http://www.220.ro/Un_limax_urias_mananca_o_floare-10551.html care nu e un limax.